18 iunie
Noi va tot povestim aici peripetiile noastre, dar ceea ce nu am apucat sa va spun este ca marea este ca o pilula cu efect amnezic, indiferent prin ce situatii dificile treci acum, indiferent cat de speriat esti ca lucrurile pot scapa de sub control, in urmatorul minut, la adapostul unui mic golfulet si hipnotizat de frumusetea pe care o vezi in fata ta…uiti tot.
Pentru noi fiecare zi e plina de peripetii, uneori se intampla atat de multe, incat pana la apusul soarelui, cand ma asez la laptop, uit prin cate am trecut. Ba se incurca ancora, ba ancora de rezerva era sa ne traga pe toti in apa, ba ne-a prins o pala de vant in timp ce ancoram si era sa ne izbim de stanci, eu m-am aruncat in apa sa duc parama la mal si sa o leg de o stanca si cei de pe yacht au intrat in deriva….nu va pot spune, zeci de momente care-ti pompeaza adrenalina la maxim se intampla in fiecare moment si apoi…marea se linisteste brusc, vantul ne imbratiseaza in cea mai placuta adiere si ai senzatia ca esti acolo de 2000 de ani, ca o stanca si nici nu te gandesti ca viata ta se poate desfasura in alta parte.
Ieri, dupa toate capitolele de film de actiune pe care le-am avut, am ajuns intr-un mic golf. Este ca un caus de palma deschis in mare, nimic din stihiile de afara nu patrunde aici. Vegetatia este din abundenta, stanci cu sectiuni perfect rotunde sapate in ele, ca un labirint launtric al insulei, din care te intrebi ce poate sa iasa, iar sub noi….toata lumea minunata subacvatica: pesti multicolori, arici de mare, o intreaga lume care ne priveste, la randul ei, mirata. Apoi a urmat apusul, cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata. Soarele a coborat in mare si a aprins toata intinderea de apa. Eram convinsa ca visez…..visul s-a transformat in cosmar la ora 4am, cand niste valuri…nu stiu de unde, au inceput sa zgaltaie barca din toate incheieturile. Eram cu totii buimaci pe punte in pijamale, cu lanterne in maini, incercand sa vedem daca nu cumva s-au rupt paramele de ancorare.
Ce va spuneam, pe mare nu exista doua momente la fel. Oricum, nimic nu te lasa indiferent.
A… si ne este dor de voi toti, cei care stiu ca cititi si traiti odata cu noi toate astea. Va pup cu drag.
Noi va tot povestim aici peripetiile noastre, dar ceea ce nu am apucat sa va spun este ca marea este ca o pilula cu efect amnezic, indiferent prin ce situatii dificile treci acum, indiferent cat de speriat esti ca lucrurile pot scapa de sub control, in urmatorul minut, la adapostul unui mic golfulet si hipnotizat de frumusetea pe care o vezi in fata ta…uiti tot.
Pentru noi fiecare zi e plina de peripetii, uneori se intampla atat de multe, incat pana la apusul soarelui, cand ma asez la laptop, uit prin cate am trecut. Ba se incurca ancora, ba ancora de rezerva era sa ne traga pe toti in apa, ba ne-a prins o pala de vant in timp ce ancoram si era sa ne izbim de stanci, eu m-am aruncat in apa sa duc parama la mal si sa o leg de o stanca si cei de pe yacht au intrat in deriva….nu va pot spune, zeci de momente care-ti pompeaza adrenalina la maxim se intampla in fiecare moment si apoi…marea se linisteste brusc, vantul ne imbratiseaza in cea mai placuta adiere si ai senzatia ca esti acolo de 2000 de ani, ca o stanca si nici nu te gandesti ca viata ta se poate desfasura in alta parte.
Ieri, dupa toate capitolele de film de actiune pe care le-am avut, am ajuns intr-un mic golf. Este ca un caus de palma deschis in mare, nimic din stihiile de afara nu patrunde aici. Vegetatia este din abundenta, stanci cu sectiuni perfect rotunde sapate in ele, ca un labirint launtric al insulei, din care te intrebi ce poate sa iasa, iar sub noi….toata lumea minunata subacvatica: pesti multicolori, arici de mare, o intreaga lume care ne priveste, la randul ei, mirata. Apoi a urmat apusul, cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata. Soarele a coborat in mare si a aprins toata intinderea de apa. Eram convinsa ca visez…..visul s-a transformat in cosmar la ora 4am, cand niste valuri…nu stiu de unde, au inceput sa zgaltaie barca din toate incheieturile. Eram cu totii buimaci pe punte in pijamale, cu lanterne in maini, incercand sa vedem daca nu cumva s-au rupt paramele de ancorare.
Ce va spuneam, pe mare nu exista doua momente la fel. Oricum, nimic nu te lasa indiferent.
A… si ne este dor de voi toti, cei care stiu ca cititi si traiti odata cu noi toate astea. Va pup cu drag.
Bun...Trebuie sa recunosc ca e genial ca puteti scrie toate gandurile astea...in timp real, si ca prietenii va pot insoti pe unde mergeti. Si tre sa mai recunosc ca sunteti extrem de curajosi!!! eu cred ca m-as fi panicat teribil pana acum! ce pestisori!? as fi stat sa-mi fac rugaciunile sa ajung cu bine la tarm! Oricum pot doar sa-mi imaginez ce traiti voi acolo, banuiesc ca intensitatea tre sa fie infinit mai mare cand stai si vezi toate frumusetile de care spuneti!
RăspundețiȘtergereHai! bafta, va tin pumnii si astept sa citesc noi peripetii!
pup, Claudia
nice story! nice pics! va pupam si noi
RăspundețiȘtergerehei! n-ati mai scris de mult! ma obisnuisem sa va urmaresc! hai, astept noi intamplari
RăspundețiȘtergereClaudia