Fair wind

Timpul se scurge implacabil si oricat mi-as dori sa prelungesc vacanta va trebui sa revenim la "oile noastre". Dupa cate am vazut in ultimile zile, am realizat ca sunt departe de a fi un adevarat lup de mare, insa multi prosti naviga si au pretentii de skipperi, cu tot parul lor alb in cap cu tot...Astazi insa ce-am vazut le intrece pe toate. Am acostat in I-la. Aigina (pe drumul de intoarcere) pe un vant puternic din travers. Ancorare reusita din plin (nu ma laud, dar am exersat mult, iar Cristi si Raluca isi aduc cu siguranta aminte de primele incercari). Dupa ce am asigurat yachtul m-am asezat la prova sa asist linistit la ancorarea celor cca 10 yachturi care sosisera in urma mea. N-am sa va plictisesc cu detalii, insa primul venit, dupa 2-3 incercari nereusite de a ajunge la cheu dupa aruncarea ancorei s-a razgandit brusc si a inceput sa-si recupereze ancora. Problema a fost ca aruncase ancora in diagonala, peste alte cateva ancore aruncate pe care evident le-a strans ghem si le-a ridicat. A inceput un intreg circ. Yachturile incepusera sa se miste care incotro, oamenii misunau in toate directiile inebuniti, iar vantul se distra pe seama lor. Din fericire ancora mea n-a fost agatata, asa ca am purces la o mana de ajutor. O ora mai tarziu palmele mele erau de nerecunoscut. Am tras de parame in toate directiile, iar genunchii incepusera sa mi se inmoaie. Ajunsesem sa strig la ei (si eu si Ioana) comenzi de manevrare a motorului si a carmei. Eu ! Eu incepatorul, incepatorilor, care acum 2 saptamani habar nu avea cum se arunca ancora, cand si cum se recupereaza. In realitate e la fel de simplu ca si condusul unui autoturism. Trebuie doar sa-ti dezvolti instinctele necesare.
Maine dimineata ridicam ancora la ora 5 cu directia Corinth. Istmul. Nu vreau sa inchei periplul fara sa vedem poate cea mai incarcata de istorie zona a Greciei.