Submarinul

Vantul foarte puternic ma determina sa cobor velele si sa tin "la
capa" cu motorul. Cu greu reusim sa le coboram, fara sa intorc yachtul
in vant. Cel mai afurisit vant, e vantul din pupa. Sa nu mai aud
urarea asta niciodata !
Am plecat, deci, din portul Lavrion cu destinatia I-la Hidra, cale de
40 mile. Pe la jumatatea distantei, cam in dreptul insulei Gheorghios,
toata aparatura mea de la bord o i-a razna si kncepe o alarma
generala. Sonarul tiuia intr-un fel, chart plotter-ul in alt fel, iar
pilotul automat bipaia si el de mama focului! Pe toate ecranele era
afisat acelasi lucru: "warning! Shallow deep", iar sonarul imi arata
o adancime a apei de 2,5m si scadea, 2,4 si apoi 2,2...
Am inghetat ! Cartea pilot nu spunea nimic de vreun banc de nisip sau
vreo formatiune stancoasa in largul marii. Consult si Navilock-ul pe
care il aveam atarnat de gat si-mi indica 150m adancime. Ma panichez
si virez la tribord iar vasul se bandeaza periculos de mult. De ce la
tribord, habar n-am, asa mi-trecut mie prin cap. Aparatele tac brusc
iar noi incepem sa ne dam cu parerea. O balena!? Nu mah, nu's balene
aici! Un banc de pesti ?! Noah, nu puteau sta asa grupati. Ce sa fie,
ce sa fie ? Si cum ne tot dadeam noi cu parerea, alarmele se
dezlantuie din nou, numai ca sonarul imi arata 0 (zero)!!! Yachul asta
nu poate naviga intr-o apa mai purin adanca de 2m din cauza chilei
profilate si a derivorului lestat. Am crezut ca inebunesc, era o
situatie la care nu aveam raspuns sau solutie. Defectiune ? In cazul
asta ar fi trebuit sa ma indrept spre Atena.
Brusc alarmele tac, iar sonarul imi indica 130m. Ii pusesem pe toti sa
se uite atenti in apa si sa-mi spuna daca vad ceva. Apa era de un
albastru inchis, plina de spuma. Ontre timp o saula de la "lasy
jack" (care tine si asigura randa) se rupe iar randa ameninta sa se
ridice singura din cauza vantului puternic. Sarim repede s-o asiguram
(deja incepuse sa se ridice si sa fluture amenintator, izbindu-se de
sarturi). Cristi era descult si reuseste sa-si dea peste cap degetul
mic de la picior. Il inlocuiesc repede si cu chiu cu vai reusim s-o
legam. Valurile erau din ce in ce mai mari si izbeau cu putere la
pupa. Incepuse sa-mi fie teama sa nu ne rupa carma. Incet incet, raul
de mare incepea sa muste din fiecare. Taica-meu casca de-i trosneau
falcile si a coborat in cabina si s-a culcat, pe restul i-am trimis la
prova sa stea pe botul navei. Din fericire n-au fost decat stari de
voma. Pe masura ce ne apropiam de insula Hidra, valurile se potoleau
in amplitudine si in frecventa. Greementul nostru arata ca dupa
furtuna si in plus murise si hidroforul de apa dulce, adica nu mai
aveam apa la dusurile din toalete.
Ajungem in Hidra si constatam ca marina era full. Erau ancorati pe
doua randuri, deci nici o sansa. Se adapostisera de furtuna cu mult
inaintea noastra. La circa 0,5 mile era golful Mandraki unde am si
ancorat, departe de harmalaia din port. Apa era turcoaz si ireal de
limpede. O multime de pesti multicolori isi faceau de cap printre
pietrele si flira din apa. Am uitat de tot si de toate, ne-am pus
echipamentele de snorkell si ne-am aruncat in apa. Moralul ne-a
revenit rapid si ne-am amintit de ce venisem si ce cautam. Eram alive!
Vasul se comportase admirabil pentru furtuna prin care trecusem, iar
experienta mea se imbogatise. Dupa baia asta, toti s-au urcat in
dinghy si au plecat sa exploreze golful. La mal se vedea o taverna si
niste umbrelute din stuf. Eu am ramas sa repar stricaciunile. Cand s-
au intors mi-au dat o informatie cel putin bizara. Aparatura de bord
inebunise din pricina unui submarin militar. In largul insulei
Gheorghios se fac manevre militare, iar ancorajul in insula e trecut
interzis in toata documentatia pe care o aveam. Noi insa trecusem cam
la 10 mile de insula. Informatia asta ne-a dat-o proprietarul
tavernei, care ne-a spus ca se mai plansese si un vas francez de
acelasi lucru, in urma cu cateva zile. Aha, bon, noi ne luptam cu
stihiile iar ei se jucau de-a baubau-ul.

Sent from my iPhone