Spre Corinth

Am ridicat ancora la ora 6. Vremea s-a inrautatit, vantul s-a
schimbat, sufland cu 18 noduri fix din prova. Dupa cateva volte a
trebuit sa strangem velele, deoarece cu echipajul redus si pe valuri
de 2 m devenise obositor. Si navigam asa frumos cu 7,5 noduri...
Cerul e acoperit de nori iar apa marii are doar 21 grade. Exclus
balaceala in golfuri pitoresti astfel incat vom respecta programul de vizitat Isthmia (Corinth).

Sent from my iPhone

Later edit: Taxa de traversare a canalului Corinth mi s-a parut prohibitiva (2x 157 euro) pentru o simpla vizita de jumatate de zi, astfel incat dupa ce am acostat de-a lungul cheului pret de 15 minute, am virat la tribord cu directia I-la. Salamina. Vantul a ramas constant, numai ca de asta data sufla fix din pupa... Pentru cine nu stie, vreau sa precizez ca e cel mai nenorocit vant cu putinta. Daca mai aud vreodata urarea "Vant din pupa", fac alergie ! Ca o scurta explicatie, la vant din pupa, se merge "ampanat" sau "in fluture". Asta inseamna ca la tribord ai o vela deschisa larg, iar la babord ai cealalta vela. Orice greseala sau neatentie, care te abate din curs, face ca vantul sa se schimbe in raport cu velele, iar acestea sa baleieze spre bordul opus. Daca vantul e puternic iar velele nu sunt tertarolate (reduse) ti le poate sfasia, ca sa nu mai zic de accidentele care se pot produce asupra echipajului din schimbarea brusca si cu o forta de neimaginat a velelor dintr-un bord in celalalt. Sigur, pe distante scurte sau pe un vant slab spre moderat, nu prezinta pericol - dar cand ai de navigat 6 ore pe un vant ce nu coboara sub 18-20 de noduri, devine obositor. N-am precizat nicaieri o problema pe care am depistat-o inca din a doua zi, si anume ca vela principala (randa) nu putea fi tertarolata (redusa) deoarece lipseau ochetii de tertarola. Fusesera smulsi, taiati, habar n-am, de altii inaintea noastra, iar eu n-am inaltat velele cand am verificat vasul in marina. In conditiile astea, la un moment dat a trebuit sa fac o intoarcere de 360 de grade, ca sa fiu cu prova in vant si sa strang randa care ameninta sa se rupa, astfel incat am ramas doar cu focul. Suficient pentru o viteza de 6 noduri (fara motor). Curand insa a trebuit sa reduc si focul la tertarola 2, pentru a nu-l rupe. Valurile incepusera sa ne izbeasca puternic in pupa incat mi-am pus problema daca va rezista carma sau nu. Curand a trebuit sa strang focul de tot, vantul depasind 25 de noduri si sa pornesc motorul. Marea atinsese gradul 6, valurile depasind pe alocuri 2m. Miscarile yachtului nu parea amenintatoare, valurile ridicandu-ne si coborandu-ne pe directia de mers, astfel incat moralul echipajului era ridicat, mai ales cand m-au auzit dand comanda de strangere a focului. Am decuplat pilotul automat, care producea miscari bruste supra timonei, incercand sa tina vasul pe cursul dat de mine si mai departe am navigat manual, simtindu-ma mai in siguranta cu mana pe timona.
Am dublat prin sud capul vestic al insulei Salamina. Prin nord era trecut "forbidden area" in cartea pilot a Marii Egee. Imediat ce am ajuns in extremitatea vestica a insulei, valurile s-au domolit, iar vantul a scazut in intensitate. M-am apropiat de tarm cautand un golf pitoresc, asa cum fusesem rasfatat in zilele trecute, in care urma sa ne petrecem ultima noapte pe mare.